Imnul Creaţiei (II)

Un abur de lumină azurie
Înmiresmat cu-arome de ştiinţe dătătoare,
Învăluia grădina, bărbat, şarpe, femeie
Şi lumea plină de necuvântătoare.

Şi s-au trezit în faţa pomului oprit
Mult prea departe de sfânta poruncă
Ruşinaţi de faptă, de har păgubiţi
Înfriguraţi, în gânduri se încurcă...

Şi rătăcind, fugari de Dumnezeu,
În vină neînţeleasă s-au zbătut
Pământu fremăta de păcat greu
Şi, nimeni din păcat, să-i scape n-a putut.

Cu sufletul tânjind după Lumină,
Pierzând Edenul şi atrăgând blestem
Cu trupul zăvorât în piele finp,
Au aşteptat părinţii neîncetat un semn.

Nici focul din cetate,
Nici turnul cel semeţ,
Nici arca făgăduinţei
Nu dobândiră preţ de răscumpărare.
Şi Domnul a trimis curcubeul răsfrânt din soare.

Şi zeci de seminţii de neam ales
Au aşteptat să treacă înserarea,
Şi toate stelele din univers
N-au luminat ca steaua călătoare.

*

Un înger coborî în Nazaret
La o fecioară aflată-n rugăciune
Trimis de Domnul cel Preasfânt
Maria o strigă tainic pe al său nume.

„Binecuvântată eşti tu între femei!”
Iar ea văzând pe înger s-a tulburat în sine,
Şi cugetă, cu sfânt temei:
„Ce-nseamnă oare astfel de-nchinăciune?”

Iar îngerul îi zise: „Nu te teme!”
„Să nu mă tem? E, oare, nălucire?
Îl văd şi îmi vorbeşte şi eu îl înţeleg.”
„Marie, ai aflat har de la Dumnezeu!
Şi vei lua în pântece
Şi vei naşte fiu.”
„Oare Maica Domnului am să fiu?”
„Şi vei chema numele Lui Iisus!”
„De ce ai coborât, Doamne, de sus?”
„Acesta va fi mare,
Şi Fiul Celui Preaînalt se va chema!”
„Doamne, mintea mea nu pricepe, cum se va întâmpla
De vreme ce eu nu ştiu de bărbat!”
„Duhul Sfânt se va pogorî
Şi puterea celui Preaînalt te va acoperi
Şi Sfântul care se va naşte din tine
Fiul lui Dumnezeu va fi.”
„Fie mie după Cuvântul Tău!”
Şi raze din Lumina neapropiată
Umbriră trupul, arzând păcatul greu
Şi lumea prin Cuvânt fu împăcată.

Şi a npscut pe Fiul Său, Iisus
Cel Unul Născul, şi-apoi L-au pus
Înfăşat, în iesle luminoasă
Căci loc de găzduire nu aflase.

Păstorii, vestea de la îngeri au primit
Şi s-a făcut strigare-n jos şi-n sus
Steaua pe magi i-a călăuzit
Căci, minunat s-a născut Domnul Iisus.
Şi slava Domnului a strălucit
Pe tot pământul revărsând iubire
În Betleem cetatea lui David
Păstorii dând lumii de ştire.

Cuvântul păstorilor azi a rămas
Colind preasfânt împodobit de dar
Călătoria magilor fără popas
Spre mântuire, drum călăuzit de har.

Prof. Elena Chirvasă