Ce este frica?
Ce este moartea?
Ce este iubirea?
O mulţime de întrebări (?)
Dar răspunsuri cine-mi dă?
Doar Tu, Doamne, mă ajuţi şi mă mângâi
Mă sfătui şi mă asculţi.
Tu eşti lumina mea ce nu aş vrea să se stingă cumva
Eşti înţelegător şi iubitor
Purtător de griji pe care mereu le ascunzi
Oare cum poate cineva ca Tine să aibă atâta bunătate şi iubire?!...
Să suferi şi să plângi, niciodată să nu Te înfurii?
Iar eu cum te răsplătesc…
Mereu te supăr şi Te necăjesc.
Iar prin lacrimi apoi mă căiesc
Dar Tu ca un tată bun ce eşti, mereu mă ierţi şi mă sfătuieşti şi un înger trimiţi ca să mă ocroteşti.
Aş vrea să-ţi cer iertare pentru păcatele mele grele
Dar inima simt că moare, simt că nu reuşesc să-ţi cer iertare
Ajută-mă Tu, Doamne,
Ştiu că pot primi iertare, iubire, îndurare
De aceea Îţi mulţumesc şi printre lacrimi mărturisesc
Iartă-mă, pentru că mereu Te necăjesc şi răstignesc.
Talaş Ionela – elevă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu