Sărbători fericite!

Timpul sărbătorilor de iarnă e mult dorit de toţi: copii, tineri, părinţi, bunici. Visăm să ajungă mai repede pentru a ne bucura, pentru a ne linişti, pentru că simţim că poate în acele zile ni se va întâmpla ceva frumos, vom petrece frumos. De aceea din timp facem pregătirile necesare: curăţănie, cumpărături, ne gândim unde să mergem, cu cine să mergem…
Dorim, însă, ca anul acesta să facem ceva diferit de anul trecut, când masa nu a fost aşa de bogată pe cât ne-am fi dorit-o, când ne-a rămas ceva necumpărat, necurăţat, când nu am fost unde şi cu cine am fi vrut… şi ne gândim să schimbăm ceva.

Oare dacă vom avea mai multe sau mai gustoase feluri de mâncare ne vom bucura mai mult? Şi dacă vom merge la petrecerea altcuiva ne va fi bucuria mai mare? Poate că da. Dar, totuşi, să nu schimbăm doar meniul, doar hainele, doar persoanele cu care petrecem. Să ne schimbăm noi înşine, prin felul de a sărbători ceea ce în esenţă este Naşterea Domnului. Să căutăm izvorul acestei sărbători. Să mergem la Hristos, în Biserica Sa.

Să nu lipsim de la Sf. Liturghie în aceste zile de mare sărbătoare pe care toţi le considerăm aşa importante şi pline de semnificaţie. Oare unde în altă parte, în care alt loc anume vom trăi mai profund plinătatea acestei sărbători decât în biserică?

Privind la finalitatea lucrurilor, vedem bine că mâncarea şi băutura, banii şi distracţiile nu rămân cu noi şi în noi pentru a ne bucura pururi. Ele sunt, de fapt, o pseudo-bucurie, un surogat al acesteia, pentru că sunt „hrană” doar trupului care este degrabă trecător. Acestea alcătuiesc partea care se va lua de la noi.

Iisus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu întrupat, ne arată adevărata percepţie a sărbătorii. El nu refuză bucuria ospăţului la care este de multe ori prezent. Dar nu se rezumă doar la aceasta, ci adaugă întotdeauna facerea de bine şi cuvântul bun care veseleşte sufletul şi îl zideşte, dând astfel celor din jurul Lui partea cea bună care nu se va lua de la ei.

Şi oare, nu Hristos sălăşluit în sufletul şi trupul nostru – atât de aproape de noi – nu este El şi fericirea (nu doar bucuria) şi viaţa veşnică?

Fie ca anul acesta de Naşterea Domnului să nu ne bucurăm doar de bucatele pământeşti, ci şi de cele cereşti!

Apostoaie Camelia, studentă