Despre simboluri sau pericole din umbră

Marile simboluri creştine, cum ar fi în primul rând Sfânta Cruce, tind în cadrul civilizaţiei moderne să fie înlocuite de către simbolurile oculte. Se ştie că mai ales tinerii le adoptă pe acestea din urmă rapid, etalându-le ostentativ sub formă de bijuterii, accesorii, tatuaje etc., deoarece ele sunt foarte populare, dându-le sentimentul apartenenţei la anumite grupări, ideologii sau făcându-i să se simtă deosebiţi, iniţiaţi în domenii care depăşesc cunoştinţele majorităţii. Aceşti tineri nu sunt de condamnat, ei caută, cu disperare uneori, marile adevăruri sau sensul existenţei, evident, pe o cale extrem de periculoasă, care adesea duce într-un punct mort, fără întoarcere. Aşadar, sa nu judecăm. Ci să cerem lui Dumnezeu ajutor, ocrotire şi putere de discernământ. „Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile”, spune Sfântul Apostol Pavel. (Romani 14:1)

Prin urmare, este bine sa cunoaştem adevăratele semnificaţii ale principalelor simboluri oculte, pentru a şti să ne ferim de aceste forme disimulate ale răului şi a putea să explicăm şi altora capcanele întinse, uneori în mod prostesc sau inconştient, de către revistele de tineret, de către mass-media, de moda vestimentară sau de jocurile pe calculator.

ANARHIE: Simbol popular printre adolescenţi, frecvent prin jocuri şi la TV, reprezintă emblema multor satanişti şi a unor grupuri oculte care au ca slogan „împlineşte-ţi voia proprie”; de asemenea, mai reprezintă un imbold spre desfrâu şi sinucidere.

ANKH: Se mai numeşte crucea egipteană, are ca semnificaţie primară renaşterea, ideea de metempsihoză, de reîncarnare; asociat zeiţei fertilităţii, Isis. Există, din păcate, creştini care îl poartă la gât, considerându-l o variantă ’’stilizată’’ a Sfintei Cruci.


CRUCEA DE FIER (EISERNAS KREUZ): Adoptată iniţial în Prusia, va figura în Primul Război Mondial pe bombardierele şi tancurile germane, devenind simbol fascist.

HEXAGRAMA sau STEAUA IN SASE COLTURI: Pentru evrei simbolizează Steaua lui David, dar înconjurată de un cerc, reprezintă de secole pentru ocultişti ’’mintea universală’’, o contrafacere a ceea ce înseamnă înţelepciunea dumnezeiască pentru creştini.

MANDALA: În limba hindusă înseamnă „cerc”, este un simbol complex, folosit de buddhişti şi de hinduşi în meditaţiile lor; de multe ori se consideră că invocă anumiţi zei sau demoni.

OM: În alfabetul sanscrit desemnează ’’silaba sacră aum sau ohm’’, numită mantră şi folosită de orientali aşa cum rostim noi, creştinii, rugăciunea ’’Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!’’. Mulţi yoghini de la noi o folosesc fără nici un discernământ în loc de rugăciune.

SIMBOLUL ’’PĂCII’’ sau CRUCEA LUI NERO: O cruce cu braţele frânte, răsturnată, simboliza pentru împăratul roman Nero înfrângerea Creştinismului. Mai nou, au preluat-o hippioţii prin anii 60’, ca o nouă contestare a valorilor creştine, reprezentând o emblemă a mişcării new age.

PENTAGRAMA (STEAUA ÎN CINCI COLŢURI cu vârful în sus): Un simbol deja clasic pentru vrăjitoare, masoni şi alte grupări păgâne, reprezentând elementele primare.

PENTAGRAMA (STEAUA ÎN CINCI COLŢURI cu vârful în jos): Simbol prin excelenţă folosit in ritualuri sataniste, uneori în interior este figurat un ţap.

PIATRA FILOSOFALĂ: Simbolul alchimiştilor, de aici a pornit şi ideea seriei Harry Potter. Vulturul bicefal din centru e un sigiliu masonic.

SWASTIKA: Vechi simbol păgân al soarelui, a fost preluat de către Hitler, reprezentând nazismul şi supremaţia rasială.

YIN YANG: Simbol taoist chinez, reprezentând cele două principii opuse, binele şi răul, ca fiind egale şi la fel de importante, amestecându-se unul cu altul, ceea ce contravine Creştinismului, care propovăduieşte că Dumnezeu este unul singur.

ROATA DHARMEI: Este simbolul care desemnează pentru buddhişti reîncarnarea, ideea că fiinţa umană trebuie sa vină de mai multe ori pe pământ pentru a se putea desăvârşi, ceea ce contrazice credinţa creştină în mântuire şi în jertfa lui Hristos pentru iertarea păcatelor.

În final, trebuie înţeles că în momentul în care folosim un simbol, noi adoptăm odată cu acesta şi ideea pe care el o transmite. Iar alegerea trebuie să ţină de fiecare dată seama de faptul că SUNTEM CREŞTINI ORTODOCŞI, care ştiu să îşi asume cu duhovnicească maturitate crucea dată de Dumnezeu fără a alerga după deşertăciunea senzaţionalului.
Spunea Sfântul Teofan Zăvorâtul într-una din extraordinarele sale predici: „Nu veţi găsi nici un mântuit care sa nu fie purtător de cruce [...] priveşte în jurul tău şi în tine însuţi, află crucea ta, poart-o aşa cum trebuie, în unire cu Crucea lui Hristos, şi vei fi mântuit!”
A., 26 ani