Ispitele moderne

În România, mass-media este o putere. Dintre toate mijloacele existente, cel mai mare impact îl are televizorul. Ca aparat, televizorul este o invenţie a minţii omeneşti, care nu este nocivă, dar modul în care este el utilizat, mai ales în ultimii 12 ani la noi şi în ultimii 30 de ani în Occident, l-a transformat în cea mai distrugătoare armă pentru suflet. Nu atât pentru adulţi, cât pentru copii, care trăiesc de cele mai multe ori într-un cuib al violenţei reale şi virtuale. Într-un mediu semnificativ, copii născuţi în ultimul deceniu au trăit şi trăiesc într-un mediu familial şi social destul de diferit faţă de generaţiile de dinaintea lor. Ei devin, cel mai uşor, victime ale violenţei pentru că mintea lor nu le permite să realizeze (analizeze) critic informaţiile primite şi datorită faptului că se află la o vârstă la care personalitatea lor este în formare, asimilând tot ceea ce văd în jurul lor. Astfel, televizorul a ajuns o problemă majoră în viaţa noastră.

La oraş sau la ţară îl întâlnim în majoritatea caselor, achiziţionarea lui fiind una dintre primele griji ale unei familii tinere. Cât ar fi o familie de săracă, puţini sunt dispuşi să renunţe la el. A fi „dependent de televizor” pare un lucru comun şi deloc periculos, dar studiile care au fost făcute în ultimii ani pe diferite eşantioane relevă faptul că este un fenomen cât se poate de real. Bineînţeles, şi calculatorul, mai ales internetul, poate fi o sursă distructivă pentru cei mici, însă aici sunt în primul rând de vină părinţii care l-au achiziţionat şi eventual l-a introdus în lumea sa, pentru a-l vedea fericit, pentru a fi şi el „în pas” cu ceilalţi copii de vârsta lui sau pentru simplul scop de a-şi lăsa părinţii să se odihnească după o zi istovitoare de muncă.

Deşi, internetul are multe aspecte negative, din punct de vedere moral există şi o parte pozitivă (poate mai mult decât negativă) cum ar fi cumulul de informaţii, cultura sub toate formele ei, imagini, creaţii ale marilor artişti, muzica întinsă pe o gamă foarte variată şi texte ce cuprind biblioteci imense de creaţie literară. Însă la documentările acestea se ajunge mai târziu (dacă se realizează nevoia de a cunoaşte cât mai multe), după ce a fost cunoscută taina unor mici distracţii, mai ales a jocurilor.

Revenind la televizor, cred că este mai simplu să apeşi un singur buton ca să ai lumea la picioarele tale. Televizorul este mult mai uşor de utilizat şi nu necesită mult timp pentru a-ţi căuta ceva pe gust.

Omul a fost înzestrat de Dumnezeu cu cinci simţuri. Dintre acestea, vederea este cea care contribuie cel mai mult la formarea individului deoarece cu ajutorul acestui dar asimilăm cele mai multe imagini şi informaţii. Deci, personalitatea omului este foarte dependentă de acest simţ. Astfel se explică şi faptul că radioul pierde în detrimentul televizorului, care se adresează atât văzului cât şi auzului. Bineînţeles, şi ziarele conţin multe imagini şi informaţii, însă aceste imagini par moarte, nu au aceeaşi putere ca în cazul televizorului.

Aşadar, se poate spune că televizorul este cel mai la îndemână mijloc de a te distra, de a evada din cotidian, de a fugi, în definitiv, de tine însuţi. Dar această fugă nu face decât să adâncească şi mai mult suferinţa provocată de singurătate. De la curiozitate la influenţă, în modelarea vieţii interioare, şi uneori chiar şi la pierderea firului realităţii cu lumea din jur, pentru că de multe ori nu se mai ştie exact ce este adevărat şi ce nu este, dacă este bine să ai încredere în cei din jur sau poate pur şi simplu să-ţi pui întrebarea dacă exişti cu adevărat în această lume.

Pas cu pas, televizorul poate deveni chiar propriul nostru stăpân, uitând de Dumnezeu şi înlocuindu-l cu o lume în care găsim tot ceea ce vrem, care ne oferă multe doar dacă îi oferim timp pentru a-şi derula ofertele, care sunt foarte variate şi atractive. Vorbind de timp, ar trebui să ne gândim cât timp mai acordă oamenii în ziua de azi rugăciunii şi cât televizorului, radioului sau internetului? Ce diferenţă mare este între interesul şi emoţia cu care imaginile sunt privite (sau sunetele ascultate) şi formalismul unei rugăciuni!?

Trebuiesc menţionate de asemenea şi reclamele care se derulează la televizor şi rolul pe care acestea le au asupra noastră. Atunci când un serial sau o anumită emisiune are succes la public (audienţă) este introdusă publicitatea parcă interminabilă, în cadrul cărora se face reclamă la diverse produse. „Înghiţim” aceste reclame, fără voia noastră, însă subconştientul nostru lucrează. În unele cazuri se poate spune că ni se porunceşte cum să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm, cum să vorbim sau să gândim, pentru că sunt suficiente cincisprezece minute din două ore. Ar trebui să medităm la acest fapt, pentru că analizându-l ne dăm seama (sau nu) de consecinţele pe care le au asupra celor mai mici. Câte fraze din reclame nu sunt zilnic reproduse de aceştia în comunicarea lor...
De aceea este necesar să ne gândim de două ori înainte de a lua o decizie, pentru a nu regreta mai târziu că nu am făcut acest lucru. Trebuie să analizăm ceea ce aflăm, ceea ce vedem şi dacă acestea sunt bune atât pentru noi cât şi pentru familia noastră sau chiar pentru cei din jur. Să nu ne lăsăm pradă tentaţiilor, să cerem ajutor de la Dumnezeu să ne dea gândul cel bun şi înţelepciunea necesară pentru a putea face ceea ce este mai bun şi mai frumos (mai ziditor) pentru viaţa noastră.

Fie ca Bunul Dumnezeu să vă călăuzească paşii în viaţa aceasta plină de ispite, să vă îndrume spre bine şi să vă dea din plin pace şi mulţumire sufletească!

Mădălina Boca, studentă Medicină Dentară