Post şi pseudo-post

Postul este o vreme a nevoinţelor trupeşti şi sufleteşti în vederea apropierii de Dumnezeu. Precum bine ştim, aspectul exterior al postului îl reprezintă înfrânarea de la anumite tipuri de alimente (carne, lactate, ouă). Cunoştinţele ştiinţifice şi tehnologice par să vină în sprijinul creştinului care doreşte să postească, oferindu-i o gamă largă şi variată de produse de post pe lângă cele „clasice”(legume, cereale, fructe). Pate, salam, caşcaval, lapte – toate de post, cu un aspect şi un gust asemănător produselor similare de frupt. Astfel postul este „suportat” mai uşor.

Ne întrebăm totuşi în conştiinţa noastră: mai este acesta post? Desigur – ne conving şi vânzătorii dar şi eticheta produselor de pe care citim ingredientele: proteină vegetală din soia şi altele.

Soia este o plantă leguminoasă (din aceeaşi familie cu fasolea şi cu mazărea) cu un conţinut bogat în proteine (35%) şi lipide (25%). Un potenţial risc pentru sănătate este soia modificată genetic care prin consumul îndelungat poate duce la diferite transformări genetice (mutaţii) în organismul uman cu consecinţe pe termen lung încă nebănuite.

Soia este un aliment de post, reprezentând o alternativă vegetală a cărnii, dar care nu are nici pe departe gustul acesteia din urmă. De aceea mulţi dintre noi nu preferăm soia sub formă de boabe. În schimb, o popularitate mai mare o au produsele prelucrate din soia. Ceea ce îi face pe neiubitorii de soia sub formă de boabe să o prefere sub formă prelucrată este gustul şi aspectul îmbunătăţit, ameliorat al acestora din urmă.

Industria alimentară se foloseşte de anumiţi aditivi în scopul satisfacerii plăcerii consumatorului. Astfel îşi justifică prezenţa întregul şir de substanţe care apar înscrise pe eticheta acestor produse de post după proteina vegetală din soia.

Nu vreau să insist decât asupra glutamatului monosodic (E621) cel mai frecvent întâlnit, dar şi a altor glutamaţi sau diglutamaţi care au rol de potenţatori de aromă. Glutamatul monosodic se utilizează pentru a conferi aromă de carne sau pentru a intensifica aroma de carne naturală a hidrolizatelor vegetale, supelor, bulionurilor, sosurilor, conservelor, produselor prelucrate din soia. Din cauza acestor potenţatori de aromă preferăm produsele de tipul pateului vegetal, salamului vegetal – datorită aromei de carne. Cunoscând acestea mai putem spune că postul nostru este unul adevărat? Las la atitudinea fiecăruia – să judece şi să cântărească.

Părerea mea este că ar trebui evitate aceste produse din cauza ispitei gustului. Chiar dacă în esenţă produsul este de post, el este de frupt prin gustul şi aspectul său. Unul din factorii cei mai importanţi care ne determină să mâncăm un aliment este gustul său. Nu consumăm un aliment decât atunci când acesta este conform preferinţelor noastre gustative. De aceea când mâncăm astfel de produse de post al căror gust natural a fost modificat prin adăugarea unor aditivi care le dau aromă de carne, ne înfruptăm pentru că le consumăm şi datorită acestei arome. În acest caz, unde este înfrânarea noastră de la produsele din carne?

Acum când ispitele se modernizează adresându-se atât simţurilor trupului (gust, miros, văz, auz, pipăit) cât şi sufletului, să ne gândim la răspunsul pe care l-a primit un ucenic al avvei Sisoe la întrebarea lui: „Cum să trăiesc?”, răspuns care rămâne valabil şi pentru creştinii de astăzi: „Proorocul Daniel a spus: Pâinea poftelor n-am mâncat-o”.

Apostoaie Camelia, studentă Farmacie