Sfintele Paşte – două milenii de iubire răstignită

Iată că au trecut aproape două milenii de când Domnul nostru Iisus Hristos a luat chip de om şi a acceptat să se răstignească pe cruce, El, Dumnezeu, pentru ca noi toţi să fim mântuiţi.

Secole de-a rândul repetăm la slujba de Duminică : … « şi-ntr-unul Domn Iisus Hristos…care …s-a făcut om şi s-a răstignit pentru noi ». Ce înseamnă de fapt pentru fiecare din noi aceste cuvinte ? Îşi mai gasesc ele ecoul în sufletele noastre sau au devenit doar un automatism, o tablă a înmulţirii impusă de tradiţie pe care o repetăm fără să o înţelegem ?

Încercând să aflu răspunsul la această întrebare, am realizat un mic sondaj printre cunoscuti, în jur de 25 de persoane, majoritatea studenţi la drept şi la alte facultăţi, precum şi câţiva avocaţi stagiari. Redau mai jos câteva răspunsuri pe care le-am gasit interesante :
Mihaela (22, studentă Drept) : « Paştele semnifică cea mai mare dragoste de Om. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost trimis să ne mântuiască, să ne salveze, prin patimile sale. »

Adriana (23, studentă Drept): « Pentru mine, Paştele înseamnă în primul rând Învierea Domnului, un prilej să gândesc asupra vieţii mele unde greşesc şi unde fac bine şi să sper că mi se iartă păcatele. »

Adina (21, studentă Istorie) : Paştele înseamnă o reflectare asupra vieţii, apropiere de Dumnezeu, de biserică, pioşenie, post şi rugăciune.

Simona (22, studentă Drept): « Paştele nu e o simplă sărbatoare pentru mine, chiar încerc să-l petrec aşa cum se cuvine, cu credinţă în Dumnezeu, chiar simt că sunt mai liniştită sufleteşte în aceste momente.»

Dintre toate persoanele intervievate, în jur de 75% consideră că Paştele este o sărbătoare care se petrece în familie, 50% menţionează timpul liber şi reîntâlnirea cunoştinţelor, prietenilor, 25% nu menţioneză deloc aspectul Învierii Domnului şi doar alţi 35-40% dovedesc o mai mare reflecţie asupra aspectului spiritual al acestei mari sărbători şi dorinţa de a o pregăti şi petrece creştineşte. Unii consideră chiar şi mersul la biserică de noaptea Învierii doar o obişnuinţă sau o obligaţie impusă de părinţi, bunici etc. O singură persoană şi-a arătat nemulţumirea faţă de acest lucru şi faţă de atmosfera din noaptea Învierii, pe care unii tineri, din păcate din ce în ce mai mulţi, o găsesc prilej pentru bârfe şi distracţii.

Să înţeleg deci că Paştele nu s-a laicizat chiar în totalitate. Deşi aceasta este o realitate care nu poate fi negată, cred totuşi că oamenii resimt o nevoie crescândă de apropiere faţă de Dumnezeu, uneori manifestată chiar inconştient. Şi ce ocazie mai potrivită de a ne apropia de Dumnezeu decât această sărbătoare? Ce pildă mai mare spre iubire de semeni, spre iertare şi smerenie ar putea exista decât cea pe care ne-a dat-o Iisus prin Răstignirea şi Învierea Sa ?

Să ne bucurăm deci de Sfintele Paşte, să sărbătorim, dar să nu uităm că Hristos se răstigneşte pentru noi în fiecare an!

Ilieş Doleanu Mihaela – studentă Drept